Puterea muzicii


august rushMuzica se află peste tot în jurul nostru , trebuie doar să o ascultăm. Acesta este sfatul primit de la un băiat minune de 12 ani care ajunge să dirijeze orchestra Filarmonicii Julliard și care crede atât de mult în puterea muzicii încât reușește să-și găsească părinții cu ajutorul ei. O poveste ce ajunge la sufletul spectatorilor și care ne poartă spre introspectivă, oricât de mult am dori să fugim de sub efectul filmului pentru a nu cădea în fața clișeelor. Dar viața pare formată din clișee așa că nu cred că are rost să luptăm contra lor doar din cauza unei imagini pe care ne-am creat-o și dorim să ne-o păstrăm intactă.

Fie că e vorba de muzica clasică, de rock, pop sau vreun gen mai puțin digerat de unii dintre noi, muzica are puterea să ajungă înlăuntrul nostru, acolo unde cuvintele celor dragi poate nu mai au nicio putere. Tot muzica reușește să ne mențină vie speranța atunci când realitatea ne spune că nu ar mai trebui să credem sau să luptăm.

August Rush este un joc de note de Bach, Beethoven, Mark Mancina (compozitor contemporan recunoscut și premiat în special pentru soundrackul desenelor Disney The Lion King, dar și pentru filme precum Speed (1994) – muzica lui a influențat soundrackurilor următoarelor filme de acțiune de la Hollywood, Training Day (2001)), și muzica interpretată de actorul irlandez Jonathan Rhys Meyers. Acestora li se adaugă muzica ce există în jurul nostru, fie că e vorba de vântul ce se joacă cu spicele de grâu, mingea ce se izbește de astfalt într-un ritm sacadat, claxoanele taxiurilor dintr-un New York aglomerat sau a metroului ce-și poartă traiul într-un subteran obscur, și care este trăită și dirijată de copilul a doi artiști tineri, aflați la începutul carierei muzicale, Lyla, absolventă Julliard și interpretă virtuoză a contrabasului și Louis, vocea unei trupe muzicale pop – rock. Bineînțeles, filmul are elemente fantastice ce nu sunt deloc ascunse ochiului spectatorului căci viziunea regizorului este una de fairy tale. Fantasticul există și trăiește printre noi, destinul există și el și din păcate se pare că mai pune și bețe-n roate marilor povești de dragoste și bineînțeles, minunile există. Singura condiție este să nu se piardă speranța. O poveste ce ne vorbește despre puterea muzicii de a salva sufletul, de a reuni suflete pereche și de a face viața mai frumoasă.

the chorus, les choristesMuzica este însă și elementul ce salvează copiii de la o copilărie lipsită de iubire și de la o educație strictă ce din păcate încă mai există și în zilele noastre, sau de la o educație de mult depășită de cerințele societății și de capacitatea intelectuală a copiilor noștri. Un film cu o rezonanță puternică pe această temă este The Chorus (2004), o adaptare după povestea scrisă de Georges Chaperot și un remake după filmul La cage aux rossignols (1945). Fond de l’Etang este o școală de băieți, prezidată de către un director foarte dur ce consideră că educația se face pe baza motto-ului Action – Reaction. Sistemul acesta nu face altceva decât să-i întărâte pe cei mici și să-i transforme în niște pușlamale fără viitor, conform viziunii directorului. Ca urmare a demisiei unui profesor, Clément Mathieu vine la școală pentru a prelua rolul de supraveghetor și profesor, în urma eșecului de a-și construi o carieră de compozitor și muzician. Integrarea este mai grea însă metodele mai umane și implicarea lui reală în educarea copiilor, îl tranformă repede în preferatul elevilor. Clément inspiră dragostea de muzică copiilor, formează un cor și identifică potențialul într-unul dintre elevii săi, care peste ani avea să devină un mare dirijor, și salvează de la o soartă crudă pe un băiețel ce-și aștepta în fiecare sâmbătă părinții, adoptându-l. Destinul unui om ce ne demonstrează că fiecare dintre noi are o temă de dus la bun sfârșit pe această lume. Singura diferență este că unii dintre noi vor fi recunoscuți de către ceilalți pentru grandoare muncii lor pe pământ, pe când alții vor fi cei care ghidează, creează sau pur și simplu oferă un mic ajutor unor mari destine. În aceste condiții frustrarea trebuie eliminată pentru a fi înlocuită cu fericirea îndeplinirii cu demnitate a unui destin. Căci destinul ne-a fost oferit pentru învățarea unei lecții și pentru dezvoltarea noastră ca indivizi, iar dacă uneori ni se întâmplă lucruri negative, de neînțeles, pe care noi le considerăm pedepse, de fapt ele reprezită modalități mai dure prin care noi trebuie să învățăm sau să fim ghidați spre drumul de la care ne-am abătut.

le concert, concertulMuzica a reprezentat ca și alte ramuri ale culturii, modalitatea prin care oamenii au rezistat în perioade de teroare, cum ar fi cea comunistă. Dar, la pol opus, a reprezentat și motivul represiunii din partea conducătorilor acestor regimuri totalitare. Concertul lui Radu Mihăileanu este reprezentativ în acest caz.

Acum 30 de ani directorul orchestrei Balșoi a fost concediat deoarece angajase muzicieni evrei. Acum Andrei Simoniovich Filipov are posibilitatea să-și reia visul și anume acela de a cânta aria Concertului de Vioară în RE major, Op. 35, de Pyotr Ilyich Tchaikovsky împreună cu cei 55 de muzicieni care acum erau împrăștiați prin toată Moscova, fiecare încercând să se întrețină și având cele mai contradictorii ocupații. Lor li se alătură Anne-Marie Jacquet, o promițătoare violonistă din Paris, care de fapt este fiica lui Lea, o violonistă evreică ce făcea parte din orchestra Balșoi acum 30 de ani și care fusese victima lagărelor Rusiei și pentru moartea căreia Andrei se simte responsabil. În cele din urmă se dovedește că muzica are și putere vindecătoare căci concertul este un succes, iar reuniunea orchestrei cu fiica Leei are rolul de a șterge amintirile și de a alina remușcările.

Muzica este o modalitate prin care ne exprimăm cele mai ascunse sentimente, fie ele de fericire sau de durere, dar și modalitatea prin care ne transportăm într-o altă dimensiune, departe de realitatea ce devine din ce în ce mai greu de înțeles și acceptat. Există multe filme acolo ce au drept protagonist muzica. Rămâne doar să le descoperim și să-l alegem pe cel care ni se potrivește cel mai bine într-un anume moment al vieții noastre.

Advertisements

6 thoughts on “Puterea muzicii

  1. Pingback: CINEPUB: platforma online de filme romanesti | Movie Zone

  2. Pingback: Urzeala bloggerilor…is coming | Movie Zone

  3. Pingback: Mitul Casei Stark in "Game of Thrones" sau iluzia domniilor in #UrzealaBlogurilor - CineAmatorCineAmator

  4. Pingback: Un nou tip de leapsa | Movie Zone

  5. Pingback: Leapsa cu intrebari de cinefil | Movie Zone

  6. Pingback: Leapsa cinefila: Filme ce le astepti in 2016 | Movie Zone

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s