Secole diferite, temeri identice


Se pare ca trecerea unui secol nu inseamna o evolutie prea mare pentru subiectele de discutie, mai ales daca ele sunt strans corelate cu partea financiara a existentei noastre. La inceput de secol XIX, personajele lui Goncearov au aceleasi nemultumiri cu noi, cei aflati la inceput de secol XXI:


Si ce e asta? Uite, Peresvetov primeste si suplimente, iar el are treburi mai putine decat ale mele si nu pricepe nimic. Ei, desigur, el nu are o asemenea reputatie. Eu sunt foarte apreciat, adauga el modest, lasandu-si ochii in pamant. Recent ministrul a spus despre mine ca sunt podoaba ministerului.

Puterea muzicii


august rushMuzica se află peste tot în jurul nostru , trebuie doar să o ascultăm. Acesta este sfatul primit de la un băiat minune de 12 ani care ajunge să dirijeze orchestra Filarmonicii Julliard și care crede atât de mult în puterea muzicii încât reușește să-și găsească părinții cu ajutorul ei. O poveste ce ajunge la sufletul spectatorilor și care ne poartă spre introspectivă, oricât de mult am dori să fugim de sub efectul filmului pentru a nu cădea în fața clișeelor. Dar viața pare formată din clișee așa că nu cred că are rost să luptăm contra lor doar din cauza unei imagini pe care ne-am creat-o și dorim să ne-o păstrăm intactă.

Fie că e vorba de muzica clasică, de rock, pop sau vreun gen mai puțin digerat de unii dintre noi, muzica are puterea să ajungă înlăuntrul nostru, acolo unde cuvintele celor dragi poate nu mai au nicio putere. Tot muzica reușește să ne mențină vie speranța atunci când realitatea ne spune că nu ar mai trebui să credem sau să luptăm.

Continue reading

Luminița Gheorghiu este o soacră cu stil în cea mai proaspătă comedie a toamnei, “Cuscrii”


 cuscrii
Regizat de Radu Potcoava, comedia Cuscrii îi aduce pe marile ecrane pe Luminița Gheorghiu, Mircea Diaconu, Marian Ralea, Gabriela Popescu, Ioana Blaj și Paul IpateIoana Blaj și Paul Ipate formează un cuplu de tineri care vor să se căsătorească. Filmul explorează cu mult umor coșmarul oricărui tânăr pe cale să se căsătorească: prima întâlnire dintre cuscri.

Cunoscuți publicului din reclamele la telefonie mobilă unde au lucrat împreună, dar și din seriale tv, Ioana Blaj și Paul Ipate se reîntorc pe ecrane, în rolul a doi îndrăgostiți care trebuie să treacă peste testul familiei.

Continue reading

Nu mă interesează…


– Atât timp cât tu știi să folosești o bicicletă normală, din astea de care vezi la tot pasul, atunci poți să afirmi fără nicio problemă că știi să folosești toate modelele de biciclete din lume. Până la urmă sistemul de bază e același.

– Păi exact același lucru susțineam și eu, dar el nu și nu. Că nu m-aș descurca niciodată cu o bicicletă din aia.

– Ei, na! Ce prostii! Ce mă enervează persoanele acestea care se consideră centrul pământului. Să fim serioși! Ce poate fi așa greu?! Îți spun, eu n-am nicio problemă să utilizez orice bicicletă din lumea asta.

– Să înțeleg că ai fost deja în Croația?

– De ce?

Mă cheamă Stu și nu știu de ce. De fapt, nu știu multe. Nu mă interesează nici dacă croații lucrează  la un model de motobicicletă electrică, nici dacă fata asta știe sau nu să utilizeze o motobicicletă.  Nu mă interesează multe lucruri…din cele care par să fie utile pentru o bună conviețuire.

Continue reading

Încotro se-ndreaptă școala…dar noi?


Mă gândesc de foarte mult timp la acest articol și prin urmare cred că a venit momentul ca totul să fie așternut pe hârtie. Iar acum, bineînțeles, nu-mi mai găsesc cuvintele. Dar cred că aceasta este o problemă frecventă pentru cei ce au pasiunea de a scrie. Cel puțin așa reiese și din Laptele negru al mamei, o carte pe care v-o recomand, mai ales pentru că este scrisă de un tânăr debutant român ce ne mai oferă încă speranța unei viitoare literaturi autohtone.

Indignarea aticolului de față constă într-un subiect vast, și anume școala și rolul ei în crearea de viitoare generații, dacă încă mai deține o asemenea putere. Cu mici excepții, am impresia că școala a devenit un loc detestat de foarte mulți copii. Și dacă cei mai mici poate au avut oportunitatea să meargă la școli private, unde se presupune că atenția este centrată pe copil și pe dezvoltarea acestuia, pentru adolescenți, la școlile de stat, viața este un calvar. O fugă continuă de la un profesor la altul, pentru încheierea unor medii la niște materii despre care nu au habar și de care se tem mai ceva decât de munca propriu-zisă. De parcă ar fi vorba despre niște extratereștri cu care nu pot comunica. Și chiar nu pot! În condițiile în care introducerea în tainele acelor materii nu a fost realizată la momentul potrivit.

Continue reading